RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE UN IZVOR DE PERICOL SPORIT

Corneliu GUZUN Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” SA

Rezumat

În prezentul articol este examinată răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit. Sunt abordate probleme ce vizează definiţia noţiunii de izvor de pericol sporit. Din analiza definiţiilor date acestei noţiuni observăm că izvorul de pericol sporit întruneşte cumulativ următoarele trăsături: izvorul de pericol sporit este un obiect al lumii materiale; obiectele trebuie să dispună de însuşiri cantitative şi calitative periculoase; obiectul trebuie să fie în activitate; imposibilitatea controlării de către om a activităţii obiectelor ce prezintă pericol pentru lumea înconjurătoare. În alin.(2) art.1410 CC RM sunt specificate persoanele pe seama cărora se pune obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit, şi anume: persoana care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate sau în alt temei legal; persoana care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit. Exonerarea de răspundere în cazul prejudiciu-lui determinat de un izvor de pericol sporit poate avea loc doar în cazuri de forţă majoră, fie produs din intenţia victimei şi în cazul când posesorul demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieşit din posesiunea lui. În urma analizei efectuate se conchide că răspunderea posesorului pentru prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit este acea piatră de temelie pe care se întemeiază orice teorie a răspunderii juridice civile: răspunderea construită pe adversitatea situaţiilor de răspundere pentru fapta proprie şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit. 

Cuvinte-cheie: răspundere civilă, prejudiciu, izvor de pericol sporit, posesor, obiecte (ce aparţin lumii materiale), reparaţii, exonerare, faptă proprie, prejudiciu cauzat de un izvor de pericol sporit.