PRINCIPIUL GENERALITĂŢII DREPTULUI VERSUS PREVIZIBILITATEA LEGII PENALE: CAZUL art.343 CP RM ŞI AL art.163 CP AL ROMÂNIEI

Gianina COJANU Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Principiul legalităţii incriminării reprezintă o garanţie împotriva arbitariului în materie penală, specificul căruia rezi-dă în posibilitatea individului de a prevedea de la bun început consecinţele ce vor decurge din nerespectarea preceptului normei de incriminare. De aceea, legiuitorul trebuie să fie precaut la definirea unei infracţiuni, astfel încât destinatarul şi beneficiarul normei de incriminare să prevadă cu un grad de exactitate rezonabil limitele interzisului în plan juridico-penal. Întrucât utilizarea unor semne estimative în textul legii penale reclamă o polemică privind insuficienţa preciziei incriminării, în prezentul demers ştiinţific ne-am orientat eforturile spre a determina dacă, nu cumva, la descrierea actelor de diversiune legiuitorul basarabean şi cel român nu au respectat previzibilitatea legii penale. Aceasta deoarece atât în dispoziţia art.343 CP RM, cât şi în cea de la art.163 CP al României, se operează cu conţinuturi generalităţi. 

Cuvinte-cheie: acte de diversiune, generalitatea dreptului, legalitatea incriminării, previzibilitatea legii, claritatea legii, semne estimative, conţinut ambiguu