APARIŢIA PROBLEMEI BUCOVINEI ÎN SPAŢIUL GEOPOLITIC EUROPEAN

Aurelian LAVRIC Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Problema Moldovei nord-vestice (numită de ocupanţii austrieci Bucovina) a apărut în spaţiul geopolitic european în 1775, când teritoriul respectiv a fost anexat de Imperiul Habsburgic. Totuşi, până atunci partea nordică a viitoarei Bucovina (Ţara Şipeniţului) a fost disputată de Polonia şi Moldova. Cu toate acestea, hotarul polono-moldovenesc fusese clar stabilit, incluzând partea nordică a Bucovinei (dorită de Polonia) în Principatul Moldovei. Împăratul şi administraţia austriacă au folosit câteva motive pentru anexarea Moldovei nord-vestice: 1. impunerea unui cordon „sanitar” împotriva ciumei („care se stinsese de mult în Moldova”); 2. „necesitatea” anexării unei „fâşii” (în realitate au fost anexate două mari ţinuturi) din teritoriul Moldovei pentru construcţia unui drum care să lege Galiţia de Transilvania; 3. drepturile istorice ale Pocuţiei (respectiv, Galiţiei), ajunse în posesia Austriei, asupra nordului Moldovei (Ţinutului Şipeniţului). Printre cauzele anexării menţionăm: 1. „nepotolita poftă de noi achiziţii teritoriale”: pofta de expansiune a imperiului şi de acaparare a noi teritorii aducătoare de profit; 2. compensarea pierderii Olteniei cu un alt teritoriu – în speţă, cu cel al Moldovei nordvestice; 3. dorinţa de a avea o zonă strategică din care să fie desfăşurată o expansiune ulterioară în Principatele Moldova şi Valahia, respectiv în regiunea Dunării de Jos şi în Balcanii de Est. O soluţie a problemei comunităţii româneşti din nordul Bucovinei este posibilă prin trecerea localităţilor româneşti din regiunea Cernăuţi în cadrul Republicii Moldova, în schimbul trecerii localităţilor locuite de ucraineni şi de rusofoni din Transnistria moldovenească în cadrul Ucrainei. Cuvinte-cheie: Bucovina, Moldova, geopolitică, Polonia, Austria, Rusia, România, URSS.