NOŢIUNEA CAUZALITĂŢII, A LEGĂTURII CAUZALE, A CAUZEI ŞI EFECTULUI

Igor CIOBANU, Narciza NEDELCU Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Autorii aduc claritate în ce priveşte utilizarea termenilor de cauzalitate, legătură cauzală, cauză şi efectul legăturii cauzale în domeniul determinismului cauzalităţii. În procesul de cercetare a semnelor laturii obiective a componenţei de infracţiune, dreptul penal operează, în mod exclusiv, cu noţiunea de legătură cauzală. În literatura de specialitate uneori este utilizată şi noţiunea de cauzalitate, însă fără delimitarea evidentă şi clară a acesteia de legătura cauzală, iar de frecvente ori – în calitate de sinonim contextual al celei din urmă. În cadrul articolului se ajunge la concluzia că pentru activitatea practică utilizarea doar a noţiunii „legătură cauzală” este pe deplin argumentată şi suficientă. Însă, pentru ştiinţa empirică şi teoretică a dreptului penal limitarea întregii cauzalităţi doar la legătura cauzală este inadmisibilă: în cazul analizei acestor noţiuni devine clar că după conţinut ele nu coincid şi, respectiv, este diferită şi importanţa acestora. În continuare, este determinat faptul că coraportul noţiunilor „cauzalitate” şi „legătură cauzală” se reflectă în formă de subordonare, unde în ordine ierarhică superioară este plasată categoria cauzalităţii. În acelaşi timp, noţiunea „legătură cauzală” atrage atenţia asupra coraportului intern, asupra legăturii dintre două elemente – dintre cauză şi efect – şi presupune existenţa modelului constituit din trei componente: cauza – legătura cauzală – efectul (consecinţa). Cuvinte-cheie: latura obiectivă a infracţiunii, cauzalitate, legătură cauzală, cauza legăturii cauzale, efectul legăturii cauzale, subordonare.