CONFIGURAŢII PRIVIND TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

Gheorghe RENIŢĂ Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Articolul de faţă este consacrat analizei problematicii privind transferul dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare. Se etalează că piatra de temelie în analiza mecanismului de transfer al dreptului de proprietate o constitue dreptul roman. Bogăţia şi variaţia dreptului roman a fost de natură să confere legiuitorilor moderni modelele de urmat. Se punctează că, pe plan european, fiecare legiuitor naţional a ales o construcţie bazată pe o combinaţie între diverse principii de la trei niveluri: de la primul nivel, reprezentat de antagonismul dintre principiul consensului şi principiul tradiţiei, de la cel de-al doilea nivel, la care principiul unităţii se confruntă cu principiul separării şi de la al treilea nivel, la care principiul cauzalităţii se opune principiului abstracţiunii. De asemenea, se reliefează că legiuitorul moldav a îmbrăţişat conceptul predării ca fiind regula generală. Nu în ultimul rând, se degajă concluzia că suverană în alegerea unui sau altui mecanism de transfer al dreptului de proprietate trebuie să rămână voinţa părţilor. Cuvinte-cheie: drept de proprietate, transfer, contract, vânzare-cumpărare, obligaţie de predare, solo consensus, tradiţiune, abstracţiune.