PĂSTRAREA NEGLIJENTĂ A ARMELOR DE FOC ŞI A MUNIŢIILOR, PRECUM ŞI TRANSMITEREA ACESTORA ALTOR PERSOANE (ART.291 CP RM): REPERE JURISPRUDENŢIALE ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Liubovi BRÎNZA, Gheorghe RENIŢĂ* Curtea de Apel Chişinău *Judecătoria Centru, mun. Chişinău

Rezumat

În articolul de faţă sunt etalate controversele legate de aplicarea în practică a art.291 CP RM. Fără a intra ex abrupto în analiza subiectului, se arată că statisticile scot în lumină faptul că, de cele mai dese ori, comiterea unor infracţiuni sunt asezonate cu aplicarea sau folosirea armelor de foc şi a muniţiilor. Se relevă că pornind de la periculozitatea directă a armelor şi a muniţiilor, dar şi de la periculozitatea indirectă generată de faptele care pot fi săvârşite prin utilizarea lor, s-a resimţit necesitatea de a fi instituită o reglementare riguroasă şi unitară în această materie. Se evidenţiază că între noţiunile „armă” şi „armă de foc” există o relaţie de tipul „întreg-parte”. Se subliniază că expunerea la plural a noţiunilor „armă de foc”, „muniţie” (respectiv, „armelor de foc”, „muniţiilor”) în dispoziţia art.291 CP RM este nepotrivită şi acestea necesită a fi reformulate la singular. Se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la calificarea faptei de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor. În timp ce unele instanţe au considerat că este aplicabil art.291 CP RM, altele, dimpotrivă, optează pentru operarea răspunderii în baza alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se argumentează că în această ipoteză calificarea corectă este potrivit alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se notează că conceptele „păstrare” şi „deţinere” în conjunctura art.291 CP RM şi alin.(1) art.361 din Codul contravenţional sunt echipolente. Poate din acest considerent se atestă că în practica judiciară se oscilează cu terminologia numită. Se accentuează că, de lege lata, faptele de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora cad sub incidenţa atât a legii penale (art.291 CP RM), cât şi a celei contravenţionale (alin.(2) art.360 şi alin.(1) art.361 din Codul contravenţional). Iar în astfel de cazuri, în virtutea principiului lex posterior derogat priori, se va aplica legea adoptată ulterior. Adică, prevederile alin.(2) art.360 şi ale alin.(1) art.361 din Codul contravenţional. Se relevă că practica judiciară neuniformă cu privire la calificarea faptelor de păstrare a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora generează o insecuritate juridică. De asemenea, se conchide că armele de foc sau muniţiile păstrate în mod necorespunzător pot să ajungă în mâini nepotrivite şi pot să producă consecinţe devastatoare, cărora le trebuie imprimată valenţă juridică în legea penală. Nu în ultimul rând, sunt scoase în relief carenţele legislative ale art.291 CP RM, fiind înaintate propuneri de lege ferenda menite să eficientizeze cadrul legal care incriminează fapta infracţională cercetată. Cuvinte-cheie: arme de foc, muniţii, practică judiciară, păstrare, transmitere, autorizaţie corespunzătoare, infracţiune, contravenţie, previzibilitatea legii penale, insecuritate juridică.