CAZUL FORTUIT ȘI STAREA DE EXTREMĂ NECESITATE ÎN CONTEXTUL INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art.264 DIN CODUL PENAL

Nicolae POSTOVANU Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Tragerea la răspundere penală pentru fapta săvârşită fără vinovăţie ar avea ca efect incriminarea obiectivă și ar veni în contradicție cu principiul caracterului personal al răspunderii penale, stabilit la art.6 CP RM. În cazul infracțiunilor cu componență formală, prezența obligativității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a conștientiza caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul infracți-unilor cu componență materială, prezența obligativității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul obiectiv al neglijenței) și prezența posibilității de a prevedea survenirea urmărilor prejudiciabile (criteriul subiectiv al neglijenței) este ceea ce deosebește neglijența de fapta săvârşită fără vinovăţie. În cazul neglijenței sunt prezente ambele aceste criterii. În cazul faptei săvârşite fără vinovăţie, lipsește fie criteriul obiectiv al neglijenței, fie criteriul subiectiv al neglijenței, fie ambele aceste criterii. În cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate nu putem vorbi despre lipsa vinovăției. Articolul 20 CP RM nu este o normă generală pentru art.38 CP RM. Vinovăția în cazul săvârșirii faptei în stare de extremă necesitate se poate exprima fie în intenție, fie în imprudență concretizată în încredere exagerată.
Cuvinte-cheie: vinovăție, caz fortuit, neglijență, posibilitate tehnică de evitare sau de prevenire a accidentului rutier, timp de reacție, dexteritate în conducere, extremă necesitate, pericol iminent.