DESPRE APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ÎN DOCTRINA CONTEMPORANĂ

Владислав МАНЯ, Дрэгэлин ПЭДУРЕ Государственный Университет Молдовы

Rezumat

 Scopul acestui articol este de a elucida tendințele doctrinei juridico-penale contemporane în care este abordată una dintre cele mai actuale probleme ale dreptului penal – aplicarea legii penale în timp. Autorii au constatat că legea penală a Republicii Moldova nu oferă răspunsuri exhaustive și univoce, cum ar fi: aplicarea legii penale în timp față de infrac-țiunile continue și prelungite, precum și față de faptele infracționale săvârșite în participație; problemele admisibilității recalificării infracțiunilor; limitele aplicării legii penale în timp care slăbește, într-un fel sau altul, elementul punitiv, cu alte cuvinte – legea penală mai favorabilă (înlătură caracterul penal al faptei; ușurează pedeapsa sau într-un alt mod ameliorează situația persoanei care a săvârșit infracțiunea), precum și calitățile acesteia. Unei analize minuțioase sunt supuse operele științifice în domeniul aplicării legii penale în timp elaborate de A.N. Popov, M.G. Reșneak, E.G. Blagov, M.V. Sumskoi şi al. Grație acestor realizări doctrinare, autorii au reușit să construiască o abordare sistemică a uneia dintre cele mai neclare probleme ale Părții Generale a Dreptului penal. Ei ajung la concluzia că aplicarea legii penale în timp corespunde tuturor principiilor dreptului penal și, de fapt, trebuie să fie tratată ca un principiu. 

Cuvinte-cheie: lege penală, aplicarea legii penale în timp, intrarea legii penale în vigoare, pierderea de către legea penală a forței juridice, legea ce înlătură caracterul penal al faptei, legea ce ușurează pedeapsa, legea ce într-un alt mod ameliorează situația persoanei, legea ce înăsprește pedeapsa, legea ce înrăutățește situația persoanei, retro-activitatea legii penale, ultraactivitatea legii penale.