HĂRȚUIREA NONSEXUALĂ: POSIBILE IMPLICAȚII PENALE

Vitalie STATI Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Pot oare mijloacele extrapenale să asigure în toate cazurile prevenirea și descurajarea săvârșirii de hărțuire la locul de muncă? O întrebare urmată de alta, nu mai puțin importantă: Nu ar trebui oare posibila incriminare a hărțuirii la locul de muncă să fie privită ca parte a unui obiectiv mai larg, și anume – posibila incriminare in corpore a hărțuirii nonsexuale, indiferent de ambianța (de muncă, educațională, stradală, virtuală etc.) în care se comite o astfel de faptă? În cadrul acestui studiu se oferă răspunsuri argumentate la aceste întrebări. Se arată că nu ar fi suficient ca norma penală proiectată cu privire la infracţiunea de hărțuire să apere exclusiv relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei. Pentru a avea gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, hărțuirea nonsexuală trebuie să lezeze valorile sociale de cel mai înalt rang. Principiul ofensivității va fi respectat în ipoteza în care va fi incriminată hărțuirea care provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei. În cazul în care hărțuirea provoacă din imprudență vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, mijloacele extrapenale ar fi ineficiente. În ipoteza în care nu cauzează din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei, hărțuirea ar trebui să atragă răspunderea contravențională. Aceasta ar asigura diferențierea adecvată a răspunderii juridice pentru hărțuire.
Cuvinte-cheie: hărțuire, demnitatea persoanei, discriminare, acțiune discriminatorie, principiul „ultima ratio”, prin-cipiul ofensivității, pericol social.