EVOLUŢIA MOȘTENIRII TESTAMENTARE ÎN DREPTUL NAŢIONAL. ASPECTE ISTORICO-JURIDICE

Iulia BANARESCU Universitatea de Studii Europene din Moldova

Rezumat

În prezentul articol este realizată o sinteză analitică a aspectelor istorico–juridice ale moștenirii testamentare în dreptul național. Acestea sunt studiate prin prisma coordonatelor succesiunii testamentare în dreptul privat roman, în vizor fiind luată dezvoltarea moștenirii și a succesiunii testamentare în spațiul românesc, precum și reglementările ce au stat la baza acestora elaborate în Basarabia (anii 1918-1940) și în RASS Moldovenească (anii 1924-1940). În același rând, este abordată succesiunea testamentară în RSS Moldovenească (1940-1941, 1944-1991) și în Republica Moldova (din 12.06.2003 până în prezent).
Se argumentează că, deși moștenirea testamentară este considerată o instituție statică a dreptului civil care de-a lungul timpului nu a suportat esențiale schimbări, este evident că după adoptarea și punerea în aplicare a actualului Cod civil al Republicii Moldova această instituție de drept a fost supusă unor modificări majore. De menționat în același context că după abandonarea unor reglementări lapidare ale vechiului Cod civil și suplinirea acestei materii cu unele prevederi mai detaliate, se impune ca necesară efectuarea unor studii mai aprofundate prin prisma noilor reglementări pentru a putea stabili limitele și modul de aplicare a prevederilor legale în domeniul respectiv.
Cuvinte-cheie: moștenire testamentară, testament, voință, drept privat roman, incident, cutumiar, consimțământ, aspect legal, obiceiul pământului, vechiul drept românesc, obârșie, evoluție, testator.