EVOLUŢIA DREPTULUI SALARIATULUI LA VIAŢĂ PRIVATĂ PRIN PRISMA JURISPRUDENŢEI CtEDO

Maria PÎSLARUC Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Scopul propus în acest articol constă în analiza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a scoate în evidenţă un set de repere şi limite în ceea ce priveşte viaţa privată a persoanei atunci când aceasta se află la locul de muncă. Păstrarea echilibrului dintre interesele angajatorului şi cele ale salariatului este un efort continuu, pe care părţile trebuie să-l menţină pe toată durata raportului de muncă.
Având în vedere evoluţia raporturilor sociale şi juridice de muncă, cu certitudine se poate constata că salariatul îşi păstrează dreptul la viaţă privată atât atunci când se află la locul de muncă, cât şi în afara acestuia; or, este de neimaginat ca acest drept să dispară cu desăvârşire atunci când angajatul exercită atribuţiile de muncă.
Pentru a asigura respectarea vieţii private a persoanelor, statul poate avea obligaţii negative sau pozitive, expresia cărora se regăseşte în actele normative naţionale, în dependenţă de statutul subiecţilor implicaţi în raporturile juridice.
În acest context, cercetarea evoluţiei dreptului salariatului la viaţa privată are utilitate practică, care va contribui la evitarea unor abuzuri disproporţionate fie din partea angajatorului, fie din partea salariatului.
Cuvinte-cheie: salariat, viaţă privată, angajator, jurisprudenţă, loc de muncă, domiciliu, monitorizare, interes legitim, mijloace electronice, supraveghere video, societate democratică.