PARTICULARITĂȚI PRIVIND ADMISIBILITATEA DECLARAȚIILOR MARTORILOR ABSENȚI LA JUDECAREA CAUZEI PENALE

Igor DOLEA, Valeria CARAMAN Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În prezentul articol sunt abordate problemele ce vizează particularitățile utilizării declarațiilor martorului absent.
Pornind de la autolimitarea Curții Europene a Drepturilor Omului de a se implica în problema privind admisibilitatea
unei probe concrete și vegherea echității procesului în ansamblu, se pune în discuție problema neprezentării martorului
în ședința de judecată din perspectiva art.6 par.(3) lit.d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens,
sunt analizate principiile directoare trasate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aplicabile în sistemele naționale
la examinarea unor astfel de situații. Se încearcă a analiza care ar fi motivele justificative pentru neprezentarea martorului
din perspectiva egalității armelor. În același context, sunt enumerate anumite motive justificative de neprezentare, derivate
din jurisprudența Curții Europene. La fel, este examinată și jurisprudența Curții în raport cu termenul „probă exclusivă
sau determinantă” și cu elementele factorilor de cotrabalansare.
A fost realizată o analiză separată ce vizează normele naționale, precum și jurisprudența CtEDO în raport cu Republica
Moldova, aceasta finalizând cu examinarea situațiilor în care există riscul devierii de la principiiile enunțate.
Cuvinte-cheie: martori, martor absent, declarațiile martorului, probă exclusivă sau determinantă.