CARACTERISTICI SPECIALE ȘI REGULI DE CALIFICARE A INFRACȚIUNII DE OBICEI

Vadim PRISACARI Școala doctorală „Drept, Științe Politice și Administrative” a Consorțiului instituțiilor de învățământ Academia de Studii Economice a Moldovei și Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere”

Rezumat

În prezentul studiu este efectuată o analiză a infracțiunii de obicei. Sunt punctate particularitățile definitorii ale acestei
forme a infracțiunii unice legale, fiind formulare reguli de calificare a acesteia. Se arată că caracterul de obișnuință (de
îndeletnicire) al unei infracțiuni poate fi desprins, în special, pornind de la numărul de acte materiale realizate. Repetarea
actelor materiale în cel puțin trei rânduri este în stare să marcheze prezența unei infracțiuni de îndeletnicire. În planul
calificării unei infracțiuni de obicei (de îndeletnicire) nu interesează fiecare act în parte, ci totalitatea actelor. Continuarea
săvârșirii unei infracțiuni de obicei, ulterior intervenirii momentului său de consumare, nu necesită o nouă calificare,
cele săvârșite constituind o singură infracțiune (de obicei), dar nu un concurs între două sau mai multe infracțiuni de
obicei. În procesul calificării unei infracțiuni de obicei nu interesează limita maximă a actelor realizate, ci limita minimă.
Nefiind atinsă limita minimă, dispare necesitatea aprecierii celor săvârșite drept infracțiune. În acest caz, cele comise nu
prezintă pericol social caracteristic unei infracțiuni.
Cuvinte-cheie: infracțiune unică, infracțiune de obicei, îndeletnicire, trăsături, reguli de calificare.