ÎNSUȘIREA BUNULUI PIERDUT ÎN VIZIUNEA LEGISLAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA: INFRACȚIUNE SAU FAPTĂ LIPSITĂ DE CARACTER PENAL?

Vitalie STATI Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În studiul de față se argumentează că fapta nu poate fi calificată ca sustragere dacă, în momentul intrării găsitorului
în stăpânire asupra bunului găsit, acesta nu cunoștea că acel bun continuă să se afle în sfera de stăpânire și de disponibilite
a persoanei care a pierdut contactul material cu bunul în cauză. Se argumentează că aplicarea răspunderii penale pentru
însușirea bunului pierdut reprezintă un exemplu de aplicare a legii penale prin analogie. Pentru a se preveni erorile de calificare
și pentru a se exclude confundarea faptei de însușire a bunului pierdut cu faptele săvârșite prin sustragere, autorul
identifică diferențele dintre bunurile pierdute și: bunurile abandonate; bunurile ajunse din eroare în posesia făptuitorului;
bunurile lăsate fără supraveghere; bunurile uitate. Autorul recomandă completarea alin.(2) și (3) art.516 din Codul civil
și completarea Codului contravențional cu art.1051 „Însușirea bunului pierdut”.
Cuvinte-cheie: însușirea bunului pierdut, sustragere, bun pierdut, bun uitat, bun lăsat fără supraveghere, bun ajuns
din eroare în posesia făptuitorului, bun abandonat.