MOȘTENIREA TESTAMENTARĂ CONFORM DREPTULUI PRIVAT ROMAN

Anatolie BĂNĂRESCU, Iulia BĂNĂRESCU* Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere” *Universitatea de Studii Europene din Moldova

Rezumat

În dreptul roman, testamentul a fost un act unilateral și mortis causa, fiind caracterizat prin faptul că cel care l-a
întocmit se putea răzgândi până în ziua morții sale și să-și retragă testamentul făcut. Privit în calitate de act universal,
testamentul însemna că testatorul, cât mai era în viață, putea să anuleze oricând testamentul lăsat ori să schimbe numele
moștenitorului căruia urma să-i revină averea. Deoarece testamentul exprima o singură voință – pe cea a testatorului, testamentul
niciodată nu putea fi considerat contract. Chiar dacă unii ar zice că și la testament participau două persoane – cel
care lasă testamentul (testatorul) și cel în folosul căruia era lăsat (moștenitorul) – , logica este una greșită, fiindcă, până
la moartea testatorului moștenitorul nu știa despre faptul că i-a fost lăsată o moștenire. Acest lucru se păstra în secret.
Cuvinte-cheie: testament, testator, moștenire testamentară, drept privat roman, acte testamentare, religie, norme legale.