INFRACȚIUNEA PRELUNGITĂ: CONCEPT, STUDIU COMPARAT, REGULI DE CALIFICARE

Vadim PRISACARI Școala doctorală în Drept, Științe Politice și Administrative a Consorțiului instituțiilor de învățământ Academia de Studii Economice a Moldovei și Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „Constantin Stere”

Rezumat

În prezentul studiu este efectuată o analiză a infracțiunii prelungite – formă a unității infracționale. Sunt identificate
trăsăturile infracțiunii prelungite, inclusiv din perspectivă comparată. În acest sens, au fost analizate legislațiile penale
ale unor state străine (e.g. România, Spania, Italia, Bulgaria, Grecia, Belgia, Croația, Cehia, Turcia, Portugalia, Letonia,
Polonia, Slovacia, Georgia etc.). Corespunzător, au fost determinate anumite reguli de calificare a infracțiunii prelungite.
S-a ajuns la mai multe concluzii, printre care: a) săvârșirea unor acțiuni (inacțiuni) infracționale diferite (non-similare,
non-identice), chiar și în baza unei intenții unice, nu poate forma o infracțiune unică prelungită, ci un concurs de infracțiuni;
b) la calificarea unei infracțiuni prelungite trebuie luată în calcul totalitatea acțiunilor (inacțiunilor) infracționale,
nu însă o acțiune (inacțiune) separată; c) unitatea victimei infracțiunii (subiectului pasiv) nu trebuie privită în calitate de
trăsătură (condiție) obligatorie a infracțiunii unice prelungite.
Cuvinte-cheie: infracțiune unică, infracțiune prelungită, acțiune (inacțiune), intenție unică, interval de timp, concurs
de infracțiuni, legislație străină, studiu comparat.