ANALIZA HOTĂRÂRILOR CtEDO DE CONSTATARE A ÎNCĂLCĂRII ART. 3 DE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA PRIN APLICAREA FORȚEI EXCESIVE LA REȚINERE
Veronica POZNEACOVA, Universitatea de Stat din Moldova
Rezumat
În conformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului dreptul de a nu fi supus torturii, trata- mentului inuman și degradant reprezintă un drept absolut, care nu poate fi restrâns nici în cele mai dificile situații, ca lupta cu terorismul și criminalitatea organizată. În pofida interdicției absolute de aplicare a relelor tratamente, art. 3 din Convenție rămâne unul din cele mai des încălcate articole de către autoritățile Republicii Moldova. În perioada 2019- 2022 Curtea a constatat încălcarea dreptului de a nu fi supus relelor tratamente prin aplicarea față de reclamant a forței excesive la reținere și percheziționare. CtEDO în jurisprudența sa a dezvoltat standardele, care se aplică la calificarea încălcării art. 3 prin abuzul de forță, printre care ,,proba dincolo de orice dubiu rezonabil”, prezumție de aplicare a relelor tratamente și proporționalitatea aplicării forței. În cadrul studiului dat, ne propunem să analizăm încălcările constatate de CtEDO în cauza Prepelița c. Republicii Moldova cerere nr. 50799/14 din 23 iunie 2014, decizie din 3 decembrie 2019, cât și să analizăm problemele sistemice, care determina prezența abuzului de forță la reținere.
Cuvinte-cheie: forță, reținere, drepturile omului, rele tratamente.
