SUMMARY:THE INTERPRETATION OF THE LAW: ACT OF KNOWLEDGE OR ACT OF WILL?
Elena ARAMĂ, Universitatea de Stat din Moldova Valentina COPTILEȚ, Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ,,Constantin Stere”
Rezumat
Problema interpretării dreptului s-a bucurat pe parcursul secolelor de atenție sporită din partea doctrinei și practicii juridice. Atât școala dreptului natural, cât și teoria normativistă cu varianta sa pozitivistă, au pledat pentru a defini
interpretarea ca o activitate care se axează pe semnificația normei, actului sau conduitei umane. Divergența apare în
cazul răspunsului la întrebarea dacă semnificația este doar descoperită sau ea este determinată de cel ce interpretează
dreptul. Analizând tezele autorilor francezi despre interpretare, în primul rând al adepților teoriei realiste, ajungem
la concluzia că interpretarea este un act de cunoaștere, dar pentru a deveni obligatorie, adică pentru a produce efecte
juridice, este necesară voința organului care aplică și interpretează legea și în acest caz judecătorul de bună credință,
profesionist și cu bun simț este responsabil pentru decizia sa. Cât de importantă este voința organului ce interpretează
ne demonstrează studiul de caz: Ucraina și Moldova.
Cuvinte-cheie: interpretarea dreptului, teoria dreptului natural, teoria normativistă, teoria realistă a dreptului,
cunoaștere, voință, judecător, bun-simț.
