ROLUL JURISPRUDENȚEI CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI LA INTERPRETAREA CONSTITUȚIEI: CAZUL PREZUMȚIEI DOBÂNDIRII LICITE A BUNURILOR

Gheorghe RENIȚĂ, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Curtea Constituțională a Republicii Moldova fost sesizată de mai multe ori ca să interpreteze prevederea constituțională referitoare la prezumția dobândirii licite a bunurilor. La intervale diferite de timp, în fața Curții Constituționale se punea în esență aceeași problemă: dacă Constituția permite confiscarea civilă a bunurilor de la persoane care exercită funcţii publice sau dacă permite inversarea sarcinii probei privind originea bunurilor deținute de agenți publici. În acest sens, Curtea Constituțională a făcut adesea apel la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, poziția Curții Constituționale nu a fost de fiecare dată aceeași. Mai întâi, Curtea Constituțională a dat un răspuns negativ la problema semnalată. Apoi, Curtea Constituțională și-a revăzut jurisprudența sa anterioară și a decis că în cazurile de confiscare a bunurilor este posibilă aplicarea unor standarde de probă diferite, în funcţie de tipul procedurilor (penale sau non-penale). Această din urmă poziție a fost fundamentată prin prisma cazului Gogitidze şi alţii v. Georgia.
Cuvinte-cheie: bunuri, drept de proprietate, prezumția de nevinovăție, confiscare, sarcina probei.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum8(188)2025_16