AUTONOMIA INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR: ÎNTRE REALITATE JURIDICĂ ȘI CONTROVERSĂ DOCTRINARĂ

Daniela ȘOIMU, Academia „Ștefan cel Mare” a MAI al RM, Banca Națională a Moldovei

Rezumat

Prevenirea infracțiunii de spălare a banilor în Republica Moldova este o componentă esențială a politicii penale naționale și a angajamentelor internaționale asumate în lupta împotriva criminalității economico-financiare. Întrucât spălarea banilor implică adesea probe indirecte, în practică apar dificultăți în interpretarea și evaluarea corectă a acestor probe circumstanțiale, mai ales în absența unei infracțiuni predicate dovedite. Adesea instanțele și organele de urmărire penală solicită dovedirea categorică a infracțiunii primare (predicat), apreciind că fără aceasta nu poate fi probată spălarea banilor. Această cerință strictă generează dificultăți în stabilirea sarcinii probei și în modul de administrare a probelor conducând frecvent la clasări sau achitări în cauzele de spălare de bani. Prezenta lucrare abordează și analizează controversele asociate interpretării restrictive a infracțiunii de spălare a banilor și formulează ipoteze menite să contribuie la clarificarea cadrului juridic și la o aplicare mai eficientă a normelor în practică.
Cuvinte-cheie: spălarea banilor, caracter autonom, infracțiune subsecventă, infracțiune predicat, practica judiciară etc.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum8(188)2025_22