IMPOZITUL CA ELEMENT FUNDAMENTAL AL ECONOMIEI ŞI SOCIETĂŢII

Iulia CAPRIAN, Anastasia DJUGOSTRAN Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

O taxă este o povară „pecuniară” pusă asupra indivizilor sau proprietarilor pentru a sprijini guvernul cu o plată impusă de autoritatea legislativă. Un impozit nu este o plată voluntară sau donaţie, ci o contribuţie silită, impusă de autoritatea legislativă şi este „orice contribuţie impusă de guvern sub numele de taxă, tribut, datorie, acciz, subvenţie, ajutor, aprovizionare sau alt nume”. A impozita (din latină taxo „estimez”) înseamnă a impune un contribuabil (o entitate individuală sau juridică), de către stat sau de echivalentul funcţional al unui stat, la o taxă financiară sau la alte taxe a căror neplată este pedepsită de lege. Impozitele sunt, de asemenea, impuse de mai multe diviziuni administrative. Impozitele constau din impozite directe sau indirecte şi pot fi plătite în bani sau în echivalent de muncă (forţă de muncă nesalariată – adesea, dar nu întotdeauna). Sistemul naţional de impozitare este o reflectare a valorilor unui popor în comun. Pentru a crea un sistem de impozitare, o naţiune trebuie să facă alegerea cu privire la distribuirea poverii fiscale – cine va plăti impozitele, cât de mult va plăti şi cum vor fi cheltuite impozitele colectate. În ţările democratice, unde alegerile publice stabilesc responsabilii de instituirea sistemului de impozitare, aceste alegeri reflectă tipul de comunitate pe care publicul doreşte să-l creeze. În ţările în care publicul nu are o influenţă semnificativă asupra sistemului de impozitare, acest sistem poate fi mai mult o reflectare a valorilor celor de la putere. Cuvinte-cheie: impozit, stat, economie, colectare, distribuire, plată, societate, venit.