OPTIMIZAREA PROCESULUI DE OXIDARE CATALITICĂ A AMOXICILINEI ÎN SOLUȚII APOASE

Larisa MOCANU, Maria GONȚA, Vera MATVEEVICI Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În articol sunt prezentate rezultatele investigației proceselor de oxidare a amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul acid. Reziduurile medicamentoase sunt nebiodegradabile; astfel, una dintre metodele de tratare a apelor reziduale este oxidarea catalitică. Obiectivul principal al acestei cercetări rezidă în optimizarea parametrilor fizico-chimici ce influen-țează procesul de oxidare a amoxicilinei (AMX). Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru a determina efectul degradării/mineralizării și concentrațiile optime de H2O2 și de catalizator (reagentul Fenton). Concentrațiile inițiale ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0.01 – 0.3 mM pentru Fe (II) și 1 – 5 mM pentru H2O2. Oxidarea catalitică a AMX s-a realizat la valaorea pH-ului care a fost ajustată la valoarea 2,2. 

În rezultatul cercetărilor de laborator s-a constatat că raportul optim dintre Fe2+: H2O2: AMX este de 1:10:2. S-a ajuns la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței interacțiunilor simultane. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxi-cilinei. 

În rezultatul procesului de optimizare a parametrilor fizico–chimici, la oxidarea catalitică a AMX s-a obținut că rata maximă de mineralizare/ oxidare a amoxicilinei a fost de 96%, iar rata de degradare a AMX – de 90%. 

Cuvinte-cheie: amoxicilină, oxidare catalitică, reagent Fenton, sisteme model.