INFLUENȚA STRESULUI OSMOTIC ASUPRA ACTIVITĂȚII AMILAZELOR DIN ENDOSPERM ȘI ACUMULĂRII BIOMASEI ÎN PLANTULELE OBȚINUTE ÎN TIMPUL GERMINĂRII SEMINȚELOR DIFERITELOR SOIURI DE GRÂU

Natalia JELEV, Alexandru DASCALIUC, Andrei GORE, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Răspunsul a șase soiuri de grâu la stresul osmotic indus de PEG 6000 (15%) a fost evaluat în faza incipientă de creștere a plantulelor. În zilele 1, 3, 6 și 10 de la inițierea germinării, a fost detectată activitatea sumară a amilazelor din endosperm, precum și biomasa uscată a rădăcinilor și lăstarilor, apreciată în ziua a 10-a de creștere a plantulelor. La soiurile rezistente la secetă, activarea substanțială a amilazelor se realizează deja în primele zile de expunere a semințelor la stresul osmotic, pe când la cele tolerante această activare are loc mai târziu. După 10 zile, nivelul amilazelor tindea să se egaleze între soiuri. Totodată, soiurile rezistente au prezentat un raport mai ridicat al biomasei plantulelor supuse stresului. Rezultatele indică faptul că analiza activității amilazelor și a acumulării biomasei sub stres osmotic poate fi utilizată ca metodă eficientă de clasificare a genotipurilor de grâu după rezistența primară la secetă.

Cuvinte-cheie: Triticum aestivum L., soiuri, activitatea amilazelor, stres osmotic, rezistență, metode.

DOI:https://doi.org/10.59295/sum6(186)2025_15