ETIMOLOGII TOPONIMICE ROMÂNEȘTI ÎN BANATUL MEDIEVAL. STUDIU DE CAZ: ETIMOLOGIA TOPONIMULUI LUGOJ

Constantin-Tufan STAN Universitatea din Oradea

Rezumat

Făcând apel la instrumentele lingvistice, contextualizând informațiile și raportându-le la realitățile istoriografice, studiul își propune să surprindă procesul evolutiv al grafiei unui toponim, Lugoj, din Banatul medieval. Așezarea, situată într-o zonă de interferență culturală și lingvistică, a parcurs mai multe etape istorice, de-a lungul secolelor, conservând semnificații etnonimice originare românești. O întreagă pleiadă de lingviști și istorici au formulat ipoteze privind etimologia toponimului. Au fost exprimate teorii privind un posibil substrat geto-dac al etimonului, o teorie de factură latinistă, ipoteza unei pretinse derivări dintr-un radical slav și o teorie care face apel la originea maghiară a etimonului. Am reținut, în studiul de față, argumentația lingvistului Simion Dănilă, care consemnează apelativul logoj(i), pluralul lui logoz, s.m., dublet bănăţean pentru rogoz, s.m., din vechiul slav rogozǔ, plantă erbacee (carex riparia), care poate fi întâlnită în zone mlăştinoase şi locuri umede, întrebuinţată la împletitul rogojinilor şi la acoperitul caselor din mediul rural. Cuvinte-cheie: Banat medieval, Lugoj, toponim, etimologie, ipoteze lingvistice.