PREEMINENȚĂ ȘI PROEMINENȚĂ – ATRIBUTE ALE PROZEI ARTISTICE EMINESCIENE

Liviu CHISCOP Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Aflată, de mai bine de 130 de ani, în centrul canonului estetic național, polivalenta creație eminesciană a reprezentat, pentru cercetătorii din epoca modernă, o dificilă piatră de încercare în fața căreia nu oricine și-a păstrat luciditatea și discernământul. Proiecție a biografiei sale interioare, opera lui Eminescu – atât cea în versuri, cât și cea în proză –, exuberantă prin lirismul ei înaripat, oferă un material literar cu evidentă încărcătură autobiografică, în care se reflectă imaginea autentică a personalității scriitorului. Plecând de la aceste considerații, în prezentul articol ne propunem să rememorăm câteva dintre datele biografice și bibliografice ale începuturilor literare ale lui Mihai Eminescu, mai ales în ipostaza acestuia de autor al unor creații prin care a deschis drumul unor specii prozastice necunoscute, până la el, în literatura română. Fiind o proză de idei și având, ca punct central, drama omului superior, proza lui Eminescu reprezintă cea mai adecvată modalitate de verificare și înțelegere adâncă a eului eminescian. Dublând și uneori anticipând problematica liricii sale, creația prozastică eminesciană deschide orizonturi necunoscute în proza românească, situându-se, totodată, prin dezbaterea spirituală, în planul cel mai de sus al literaturii romantice europene. Cuvinte-cheie: canon estetic, basm cult, schiță erotică, nuvelă filozofică, povestire sociologică, proză fantastică, literatură romantică.