VASTITATEA ŞI STERILITATEA SPAŢIILOR ÎN ROMANUL LUI DINO BUZZATI DEŞERTUL TĂTARILOR

Gabriela JITARU Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În prezentul articol ne propunem să analizăm comportamentul protagonistului romanului Deşertul Tătarilor din perspectivă spaţială, anume spaţiul fiind, prin vastitatea şi sterilitatea sa, factorul determinant al apariţiei speranţei absurde a omului în declanşarea anumitor evenimente majore în viaţa sa şi că anume el va deveni actorul principal. E atât de oarbă credinţa în acest miraj, încât personajele din roman petrec ani întregi într-o monotonă aşteptare. Probabil că fiecare din ei crede, la un moment dat, că în viaţă îl aşteaptă un destin special, că este imposibil ca viaţa să însemne doar o rutină îngrozitoare ce anihilează într-un final toate dorinţele şi aşteptările, oferind un fel de înţelepciune a resemnării. Dar poate uneori ceea ce se numeşte destin nu înseamnă decât o mare farsă pe care ţi-o joacă viaţa şi până în clipa mor- ţii aştepţi să ţi se întâmple ceva care să salveze anii de ratare, care să-ţi arate că toate sacrificiile au avut un rost. Cuvinte-cheie: cronotop, spaţialitate/aspaţialitate, sterilitate, fantastic, iluzie, misterios, anonimat.