FUNCŢIONAREA CONSTRUCŢIILOR ÎN „ANT” ÎN ROMANUL FRANCEZ „TAICA GORIOT” DE HONORÉ DE BALZAC ŞI VERSIUNEA SA ROMÂNĂ

Violeta COTILEVICI Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Procesul de traducere nu constă doar în a transporta cuvinte dintr-o limbă în alta, dar în a exprima cu ajutorul altor mijloace aceeaşi idee. Nu există, deci, o traducere unică, dar mai multe tipuri de traducere, impunând fiecare imperative specifice. Nu se traduce în acelaşi mod un roman, un poem, o lucrare filisofică sau ştiinţifică, un film, o carte pentru copii... Pentru fiecare tip de traducere există o strategie care va ghida traducătorul şi îl va ajuta să rămână fidel la adevă- ratul discurs al textului. Pentru operele literare, traducătorul este acel care îşi va asuma responsabilitatea pentru reformularea textului. Traducerea literară nu poate fi decât crearea unei altei opere, adică a unui text autonom cu acelaşi statut. Esenţialul nu mai este de a calchia originalul, dar de a produce un altul nou care va veni să-l substituie pe primul. Unitatea de traducere nu mai este cuvântul, sintagma sau fraza, dar textul în întregime. Pentru a face o analiză contrastivă a formelor în „ant” în textul literar, ne-am servit de un roman francez şi versiunea sa română „Taica Goriot” de Honoré de Balzac. S-a văzut că construcţiile în ,,ant” în fraza franceză nu corespund întotdeauna cu cele din română. Astfel, este de menţionat că gerunziul din franceză poate fi tradus printr-o frază subordonată sau coordonată. Am constatat că gerunziul este mai des utilizat decât adjectivul verbal sau participiul prezent. Cel mai adesea poziţia construcţiilor în „ant” este la mijlocul frazei. În majoritatea cazurilor, valoarea stilistică a construcţiilor în „ant” este păstrată în versiunea română, la fel ca şi funcţia sintactică şi cea comunicativă. Cuvinte-cheie: proces de traducere, unitate de traducere, forme în „ant”, analiză contrastivă.