CUNOAŞTEREA ANTROPOLOGICĂ ÎN RAPORT CU TEORII ŞI PRACTICI ALE DEZVOLTĂRII

Vera ERHAN Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Relaţia ambivalentă dintre antropologie şi dezvoltare îşi are originile în cadrul proiectelor administrative coloniale de guvernare şi limitrofe cu acestea, în proiectele de îmbunătăţire a vieţii sociale, ceea ce a determinat apariţia, imediat primului război mondial, a unei subdiscipline antropologice, şi anume – antropologia aplicată. Mulţi dintre autorii consacraţi domeniului descriu relaţia dintre antropologie şi dezvoltare. Chiar şi cu acceptarea antropologilor în echipele marilor agenţii ale dezvoltării, mulţi autori încă descriu relaţia „neliniştită”, „dificilă” dintre câmpul antropologic şi cel al dezvoltării, cel din urmă considerat de către James Ferguson, „diavolul geamăn” al primului. Anume aceste dispute, conform lui Doughty, devin caracteristici integrale ale relaţiei. Dincolo de aportul pe care îl poate avea antropologia în succesul politicilor dezvoltării, reprezentanţi ai acestei paradigme critică însuşi statutul ontologic al dezvoltării, considerată timp de decenii ca descriptor adevărat al realităţii, un limbaj neutru care poate fi utilizat în şi pentru diferite contexte politice. Dezvoltarea (socială, internaţională), care serveşte unor scopuri specifice politice, nu este atât de mult preocupată de specificul local, cât de (doar) producerea unor modele care pot fi aplicate în mai multe situaţii; pentru antropologie specific este descoperirea diferenţelor şi adaptarea politicilor după acest sens. De cele mai multe ori, în contextul internaţional politic şi financiar, transferele dintre guverne nu ţin cont de specificul cultural, de analizele comunităţilor beneficiare. Utilizând munca de teren, antropologul poate face o analiză clară a diverselor comportamente, societăţi, oferind observaţii importante întru realizarea cu succes a proiectelor de dezvoltare. Cuvinte-cheie: dezvoltare socială, modernizare, colonialism, postcolonialism.