CONCEPTUL DE RAPORT/RELAŢIE SINTACTIC(Ă) ŞI TIPOLOGIA RAPORTURILOR SINTACTICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Marcela BURNETE, Gheorghe COLŢUN Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Atât în lingvistica generală, cât şi în cea românească există diferite opinii în privinţa conceptelor de „raport” şi de „relaţie” sintactic(ă) şi a tipologiei acestora. În studiul de faţă utilizăm termenul „raport sintactic”, prin care înţelegem legăturile gramaticale care se stabilesc în interiorul grupurilor sintactice şi între unităţile sintactice de acelaşi rang, de niveluri diferite sau de niveluri interdependente. În ceea ce priveşte tipologia raporturilor sintactice, considerăm că în limba română sunt trei raporturi sintactice fundamentale: coordonarea, subordonarea şi inerenţa. Celelalte „aşa-zise” raporturi sintactice sunt varietăţi ale raporturilor de bază sau se prezintă ca nişte invenţii ocazionale, particulare sau individuale ale cercetătorilor. Cuvinte-cheie: raport sintactic, relaţie sintactică, coordonare, subordonare, inerenţă, raport de echivalenţă sau apozitiv, incidenţă, raport mixt.