PREDAREA ISTORIEI ÎN INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SECUNDAR ÎN BASARABIA (A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX)

Ilie GULICA Ziarul „Jurnal de Chişinău”

Rezumat

Predarea istoriei în instituţiile de învăţământ secundar din Basarabia, în a doua jumătate a secolului XIX–începutul secolului XX, are aceleaşi neajunsuri proprii conţinuturilor instrumentelor didactice din Occident axate pe cultivarea sentimentului patriotic. Deşi un număr important din manualele şi cărţile de istorie din Imperiul Rus erau traduceri ale lucrărilor semnate de istorici germani, profesorul de istorie, punând un accent exagerat pe cultivarea sentimentului de dragoste şi devotament faţă de patrie, cultiva aversiune faţă de străini, în special faţă de polonezi, suedezi şi nemţi. În pofida promovării învăţământului intuitiv, singura „metodă” de predare-învăţare rămânea ca odinioară, cu rare excepţii, însuşirea mecanică a temelor şi învăţarea acestora pe dinafară. Mai mult, responsabilii din învăţământ au consemnat lipsa la profesorii de istorie a aptitudinilor de predare, fie aceştia chiar absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil pedagogic. Elevii români din cadrul acestor instituţii de învăţământ au fost supuşi, în special la lecţiile de istorie, unei campanii sistematice de umilire şi discriminare, subliniindu-se absenţa originii latine a acestora atât în clasă, de către profesorii ruşi, cât şi în conţinuturile manualelor de istorie, fie acestea şi germane. Cuvinte-cheie: rusificare, imperiu, învăţământ secundar, naţiune, profesor de istorie, patriotism, minoritate naţională, identitate naţională, umilire, discriminare.