DERAPÂND PRIN ISTORIE. DISCURS IDENTITAR, CINEMA ŞI IDEOLOGIE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ

Gabriel MOISA Universitatea din Oradea (România)

Rezumat

Dezvoltarea cinematografiei şi a televiziunii într-un moment în care întraga viaţa socială era extrem de controlată transformă inclusiv filmul istoric într-o sursă documentară, chiar dacă deseori discutabilă în ceea ce privește prezentarea adevărului. Propaganda totalitară a generat o distorsionare extremă a acestui tip de sursă istorică. În peisajul cinemato-grafic românesc, cu foarte puține excepții, producțiile de film și de televiziune au distorsionat în diferite grade realitățile prezentate. În România, ca şi în alte state totalitare, atât producţiile de ficţiune, cât şi cele documentare pot fi folosite ca sursă istorică pentru reconstituirea trecutului, dar numai în anumite condiții. De fapt, urmârind filmul istoric produs în România în anii regimului communist, putem constata cele mai fine accente ale cenzurii existente în România vremii. Studiul urmăreşte câteva accente ideologice surprinse în evoluţia filmului istoric românesc în timpul regimului co-munist, o perioadă extrem de interesantă şi adesea favorabilă pentru această categorie de filme. Ceea ce se poate constata este existenţa unui teribil control politic şi ideologic în contextul în care rezultatul trebuia să reflecte punctul de vedere oficial asupra trecutului. Noile realități românești favorizate de evenimentele din 23 august 1944 au avut consecințe negative asupra cinematografiei românești. Împreună cu alte zone din viața românească, cinematografia a suferit mai multe transformări pentru a se con-forma noii fizionomii a României. Cuvinte-cheie: cinema, propagandă, ideologie, istorie, comunism.