DIFUZAREA CĂRŢII ROMÂNEŞTI VECHI ÎN ESTUL MOLDOVEI ÎN PRIMELE TREI DECENII ALE SECOLULUI AL XIX-LEA

Igor CERETEU Institutul de Istorie

Rezumat

Difuzarea cărţii româneşti vechi în estul Moldovei în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea s-a intensificat după organizarea tipografiei de la mănăstirea Neamţ în 1800-1807 şi înfiinţarea celei de la Chişinău în 1814. Numeroase manuscrise şi tipărituri au fost aduse în Basarabia în timpul Eteriei (1821), când un număr impunător de monahi şi preoţi s-au refugiat peste Prut. Peste 400 de cărţi româneşti au fost aduse la Chişinău din Bucureşti prin contribuţia Mitropolitului Grigorie IV al Ungrovlahiei (1823-1834), exilat în această provincie în anul 1829, din cauza neînţelegerilor cu administraţia ţaristă. Un rol important în difuzarea literaturii în Basarabia în această perioadă aparţine negustorilor de cărţi. Cuvinte-cheie: Basarabia, carte veche, manuscrise, răspândire, tipografie, mănăstirea Neamţ, Chişinău, bibliotecă