PARTICULARITĂȚI ALE TOPICII ÎN TEXTUL RELIGIOS TRADUS DIN SLAVONĂ

Claudia CEMÂRTAN Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Textele religioase, traduse din limba slavonă în cea română și publicate la Tipografia Eparhială din Chișinău în secolul al XIX-lea, se caracterizează printr-un șir de particularități (îndeosebi sintactice și lexicale), care se datorează influenței originalului slavon. Printre abaterile de la norma limbii literare, provocate de această influență, se înscriu și cele de topică, în special dislocările și inversiunile constituentelor diferitor structuri sintactice, analizate în prezentul studiu în baza materialului excerptat din două texte religioase – „Instrucția blagocinului” și „Acatistul cuviosului Serafim din Sarov” – traduse din slavonă și publicate la un interval de aproape un secol: în 1827 și în 1910. Cuvinte-cheie: topică directă, topică inversă, text religios, influență slavonă, normă literară.