EPITETUL ȘI CALIFICATIVUL SIMPLU ÎN DISCURSUL DIPLOMATIC CONTEMPORAN

Sorina DONȚU-SARÎTERZI Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Rezumat

Epitetul ca formă specifică de „a face o calificare” este cunoscut demult. Istoria lui începe din momentul când homo sapiens a început să facă calificări și clasificări de calitate: bun, rău, gras, scund, ostil, prietenos, bucuros, nenorocit. Epitetul a fost și mai rămâne o „figură” prezentă în toate stilurile funcționale. Limbajul popular și cel familiar au epitetele lor, care în dicționare sunt marcate cu siglele pop., fam. Cel literar venerează epitetul rafinat, șlefuit, nesteriotipat. El este căutat cu răbdare și tinde mereu spre individualizarea imaginației. Sigla acestuia este lit. și livr. În ultimul timp stilurile funcționale aproape că sunt abandonate de cercetători în favoarea discursurilor. Tot mai des întâlnim studii ale discursului juridic, politic, diplomatic, academic, științific, etc. E clar că fiecare discurs are sistemul său de tropi și de figuri stilistice. Cercetările pe care le facem noi la capitolul „epitet-calificativ” ne dau posibilitatea să afirmăm că în discursul diplomatic epitetul are un rol și funcție aparte: pe de o parte, ele eufemizează calitatea; pe de altă parte, deturnează sensul acestuia spre ambiguitate ori tabuizare. Desigur, frontierele epitetului nu sunt strict inviolabile, rigide; acesta poate fi ușor deplasat dintr-un discurs în altul. Un aspect aparte în problematica epitetului îl ocupă locul ecestuia (place de l’adjectif épithète), care în limbile romanice a fost minuțios studiat în fiecare limbă aparte. O cercetare cu caracter contrastiv-comparativ a epitetului în mai multe limbi romanice ne lipsește încă. Interesul persuasiv și accesibilitatea discursului diplomatic se leagă și de utilizarea adjectivelor în sensuri conotative rafinate. Se recurge la mijloace retorice afective în care adjectivul are menirea de a voala - devoala patosul discursului. Adjectivele discursului diplomatic au o funcție întâi de toate evaluativă. Discursul diplomatic cu largă adresabilitate face apel la valori subtile, general umane; ele au o încărcătură conotativă sporită, chiar ridicată: viața internațională, cooperarea, pacea, religia etc. Cuvinte-cheie: adjectiv calificativ, epitet, epitet literar, epitet manierat, clișeu, discurs, discurs diplomatic, stil funcțional.