DUMITRU ȚEPENEAG: DOUĂ SIMBOLURI ONIRICE

Iuliana OICĂ Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Rezumat

Lucrarea prezintă modul în care două simboluri dobândesc sensuri aparte în opera lui Dumitru Țepeneag. Lumea cărților lui se raportează la o realitate încremenită, scriitorul dovedindu-se un maestru al unei tehnici narative ingenioase. Înzestrat cu o forță demiurgică, trecut prin experiențele literare ale Noului Roman, scriitorul schițează lumi fără margini, fiind conștient de capacitatea cuvântului de a descoperi limbajul visului. Scrisul autoproductiv devine oglinda în care romancierul își reconstruiește, în mod deliberat, propria identitate, având vocația unui teoretician al onirismului estetic, dar și a unui prozator stăpân pe arta sa. Astfel, cotidianul este traversat de făpturi care amenință și tulbură în același timp, care se caută și se transformă mereu, din dorința regăsirii. Cuvinte-cheie: ambiguitate, invenție, simbol, evadare, luciditate.