CONCEPTUL DE POPOR ŞI NAŢIUNE ÎN SCRIERILE SLAVISTULUI A.F. HILFERDING (А.Ф. ГИЛЬФЕРДИНГ)
Ion EREMIA Universitatea de Stat din Moldova
Rezumat
Alexandru F. Hilferding (Гильфердинг) (2(14).07.1831 – 20.06(2.07)1872), a fost unul dintre istoricii-slavişti remarcabili din Rusia secolului al XIX-lea, un slaveanofil convins, ideolog şi teoretician al panslavismului. În anii 1856-1858 el a ocupat postul de consul general al Rusiei la Saraevo (Bosnia). În expunerea opiniilor sale despre locuitori, despre populaţie, Alexandru F. Hilferding utiliza termenii popor, poporaţie, naţiune, naţionalitate, neam. Alexandru F. Hilferding utiliza toţi aceşti termeni numiţi mai sus în calitate de sinonime, de termeni interschimbabili, fără a face vreo deosebire calitativă a sensurilor exprimate de aceştia. Un interes deosebit pentru noi prezintă şi înţelegerea de către autor a dihotomiei român/moldovean. Scriind despre prezenţa altor popoare în componenţa armatei austriece pe timp de pace la mijlocul secolului al XIX-lea, Alexandru F. Hilferding îi menţionează pe nemţi, italieni, români sau moldoveni (румынов или молдаван) şi pe maghiari sau unguri (мадьяр или венгров). Aşadar, după cum autorul nu vedea în „maghiari sau unguri” două popoare diferite, exact aşa şi în cazul „români sau moldoveni” Alexandru F. Hilferding nu subînţelegea două popoare diferite. Referindu-se la populaţia Bosniei de la mijlocul secolului al XIX-lea, Alexandru F. Hilferding scria că ea este alcătuită, aşa cum se înţelege acolo, dar şi conform recunoaşterii oficiale, din trei popoare (три народа – subl. A.G.), care aparţin aceluiaşi neam (племени) al sârbilor şi vorbesc aceeaşi limbă. Aceste popoare sunt turcii, adică musulmanii, explică Alexandru F. Hilferding; latinii, numiţi altfel Krşteni sau dispreţuitor şokţi (croat. šokci, sârb. шокци), adică catolicii, explica autorul; sârbii, numiţi altfel Rişteni, adică creştini, sau dispreţuitor vlahi, adică ortodocşi (православные), explica el. Într-o notă de subsol Alexandru F. Hilferding mai face o explicaţie, anume – că ortodocşii sunt numiţi de către catolici vlahi, iar musulmanii alătură acest nume către creştinii-raiale de ambele confesiuni, de altfel, conchide autorul, se pare, totuși, prioritar faţă de ortodocşi. Cuvinte-cheie: români sau moldoveni, latini, turci, sârbi, neam.
