ROLUL SINTAXEI POETICE LA LIRICIZAREA REGIMULUI NARATIV HETERODIEGETIC

Carolina GABURA Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În proza lirică, naratorul nu doar comunică un conținut narativ, ci, îndeosebi, se comunică, subordonând trăirilor, pa-siunilor, sentimentelor sale faptul narat. Evident, naratorul homodiegetic, în puterea statutului său, are posibilități mai mari de a-și exprima interioritatea afectivă, aplecându-se asupra propriului eu, asupra propriilor reprezentări lăuntrice. În opoziție cu acesta, naratorul heterodiegetic, fiind impersonal și anonim, e lipsit de viață interioară; totuși, prin inter-mediul câtorva strategii eficiente, el simulează impresii, trăiri, emoții, configurându-și astfel o identitate mai mult sau mai puțin lirică. Enunțătorul heterodiegetic din proza lirică încalcă adeseori legitățile sintactice firești unei limbi, aplicându-le după bunul plac, instituind astfel un regim specific de spunere. Devierile de la sintaxa normativă operate de narator se înscriu, în principal, canoanelor sintaxei poetetice. Subordonată regimului narativ instituit de narator, aceasta permite propulsarea în narațiune a unui flux continuu de lirism și-i scoate în relief identitatea lirică. Faptul e posibil datorită utilizării diverselor figuri sintactice, cele mai frecvente fiind cele de repetiție. Cuvinte-cheie: sintaxă, narator, lirism, regim, interioritate, repetiție, figură, heterodiegetic, narațiune.