CONSIDERAȚII PRIVIND O SUBUNITATE DE TRADUCERE DIRECȚIONALĂ

Irina BREAHNĂ Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Unitatea de traducere constituie un instrument teoretic util, în măsura în care pune în valoare elementele de input și output lingvistic, precum și mecanismele inferențiale de procesare ale acestora. Pornind de la procesele inferențiale specia-lizate în determinarea dinamicii temporale, propunem modelul unei subunități de traducere direcționale a cărei funcționare este descrisă atât la macronivel, cât și la micronivel. În primul caz ne referim la principiile pragmatice generale de funcțio-nare a subunității. În al doilea caz ne referim la o problematică studiată pe larg în traductologie – greșeala de traducere. Ambele perspective au, pe lângă o valoarea teoretică, și una practică, de orientare didactică, și anume  revederea modului în care se predă și se evaluează traducerea temporalității. Cuvinte-cheie: context, greșeală de traducere, inferență direcțională, subunitate de traducere direcțională, Teoria pertinenței, traducere, unitate de traducere.