DE LA MEMORIE LA IDENTITATE. TOPONIMIA CHIȘINĂULUI INTERBELIC
Adrian Nicolae PETCU Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, București
Rezumat
Identitatea orașului interbelic a fost în strânsă corelare cu spațiul, a ceea ce reprezenta urbea prin esență, și ceea ce asigura mentalității colective stabilitate. Pentru a se putea defini și legitima comunitatea interbelică și-a păstrat în memorie imaginea spațiului propriu, pentru că fiecare comunitate decupa spațiul într-o manieră a sa, își stabilea liniile, granițele, fiind accesibil pentru cei care se regăseau fideli în el, dar interzis pentru ceilalți. Per ansamblu, Chișinăul avea o marcă identitară desprinsă din fizionomia fostului imperiu. Spectaculos prin natura și felul său deosebit de a fi, Chișinăul avea acele fațete care aminteau totuși (de la străzile largi, spectrul multietnic al populației etc.) de existența unei comunități cosmopolite desprinse dintr-un spațiu urban multicultural atât de contrastant cu periferia orașului. Treptat, în contextul administrației românești, Chișinăul a împletit în istoria sa caracteristici ale românității vizibile mai ales la nivel de toponimie stradală. Cuvinte-cheie: memorie, identitate, spațiu, străzi, toponimie, Chișinău, perioada interbelică.
