NEOLOGIZAREA LIMBII ROMÂNE. METAFORA TERMINOLOGICĂ

Eugenia MINCU, Dorina MACOVEI Institutul de Filologie „Bogdan Petriceicu Hașdeu”

Rezumat

În limitele sistematicităţii limbii, este posibilitatea de „a da un corp concret unei impresii greu de exprimat” (Gaston Bachelard). Termenii-împrumuturi (metafore inițiale) din limbile moderne sunt considerați, din perspectivă metaforică, totalmente neutralizați. Sugestia metaforică, preluată din limba de origine (greacă sau latină) este aproape estompată. Prin urmare, acești termeni-împrumuturi sunt supuși procesului de demetaforizare. Astfel, neologismele terminologice reflectă două procese cronologic distincte: a) metaforizarea realizată în momentul de formare a unei terminologii, prin traduceri din greacă sau latină (traducere din limbile greacă și latină → termen științific → metaforă); și b) demetaforizarea termenului științific în limbajele epocii moderne (metaforă greco-latină → termen științific). 

Prezentul articol propune investigări ale termenilor utilizați în limbajul medical, având drept suport reflectarea proceselor metaforizare → demetaforizare. 

Cuvinte-cheie: terminologie, limbaj specializat, metaforă, neologizare, limba română. 

DOI: https://doi.org/10.59295/sum4(174)2023_14