UTOPIA … DISTOPICĂ ÎN COPILĂRIA LUI ISUS DE J. M. COETZEE

Emilia TARABURCA Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Romanul Copilăria lui Isus de J. M. Coetzee prezintă un univers metaficțional, o parabolă despre (re)descoperirea sensurilor într-o „lume nouă”, posibil, postapocaliptică. Autorul cercetează/testează o potențială variantă de a lua viața de la început. Localitatea Novilla, la prima vedere o utopie, reprezintă, de fapt, o lume a autosuficienței comune, în care o condiție a vieții noi este uitarea trecutului, o lume care îi croiește pe toți după același tipar, le formează aceleași deprinderi și gusturi, blocându-le orice posibilitate de a se transforma, o lume care oferă tuturor minimul necesar, dar căreia îi lipsesc diversitatea și pasiunea, o lume în care nimic nu se întâmplă și așa va fi mereu. 

Printr-un discurs condensat care declanșează artificii intertextuale, Coetzee nu atât oferă răspunsuri, cât formulează întrebări: despre memorie și uitare, despre stagnare și evoluție, despre ordine și haos, despre relațiile dintre generații, despre educație, despre „eu” și „celălalt”, despre comun și deosebit, despre raportul dintre rațiune, simțuri și imaginație ca modalități de cunoaștere, despre hotarele incerte și volatile dintre „bine” și „rău”, despre revoltă și conformare și despre multe altele. 

Cuvinte-cheie: copil, tată, mamă, educație, cunoaștere, alteritate, „viață nouă”, întrebări, memorie, parabolă, intertextualitate. 

DOI:https://doi.org/10.59295/sum4(174)2023_16