PRAGMATICA ACTULUI DENOMINĂRII REVERS
Doina COROBCEAN, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemițanu” Alexandra GHERASIM, Universitatea de Stat din Moldova
Rezumat
Procesul de denominare începe întotdeauna de la obiect, deoarece fără existența acestuia, nu ar exista necesitatea
numirii. În lingvistică, migrarea unui semnificant către un alt semnificat poate fi explicată prin concepte precum
metonimia, antonomasia sau eponimia. Deși aceste procese au în comun punctul de origine – un nume propriu – ele
diferă prin direcția și natura transferului semantic.
Eponimele sunt frecvente în diverse terminologii științifice și tehnice, iar procesul de eponimizare este explicat
prin relații precum proprializarea și deonimizarea. Motivația lexicală explică apariția noilor cuvinte bazate pe nume
proprii, reflectând conexiunile dintre unitățile lexicale într-un sistem lingvistic.
Cuvinte-cheie: nume propriu, eponim, deonim, denominație, semnificat, semnificant.
