ACTUALITATEA FUNCŢIONALĂ A DEZIDERATULUI A ÎNVĂŢA DE PLĂCERE

Tatiana CALLO Consiliul Naţional de Acreditare şi Atestare

Rezumat

În articol este abordată problema privind învăţarea în şcoală din perspectiva specificului acestui fenomen educaţional ca formare a dimensiunii intelectual-afective a personalităţii elevului. Esenţa conţinutului este dată de noţiunea „învăţare de plăcere”, ca o abordare actualizată a procesului de învăţare, care presupune existenţa unor disponibilităţi specifice, efectiv probate de participanţii la învăţare. Este general acceptat faptul că plăcerea este un lucru bun pentru şcoală, însă în calea punerii în practică a acestui lucru apar şi obstacole. Pentru a proiecta unele soluţii în acest sens, abordarea res- pectivă îşi propune să angajeze, să stimuleze şi să promoveze ideea învăţării de plăcere. Se evidenţiază ideea că plăcerile spirituale sunt dezirabile şi mai valoroase decât cele fizice, corporale, prin durată, intensitate şi certitudine. Dacă se ia educaţia la modul serios, atunci trebuie să se ia în serios şi învăţarea de plăcere, iar aceasta stă foarte rar confortabil la un loc cu convenţiile stabilite. Ipostaziind plăcerea, considerând-o ca realitate în sine şi nu ca mediator între sentimente şi realitate, o putem considera ca principiu fondator al învăţării. O corelaţie perfectă între învăţare şi plăcere conferă procesului de învăţare reuşită şi eficienţă. Aşadar, în faţa şcolii se ridică o problemă majoră, care nu trebuie să rămână în fundal, ci, alimentată teoretic şi meto- dologic, să constituie piatra de încercare a calităţii educaţiei. Cuvinte-cheie: învăţare de plăcere, afectivitate, convenţionalitatea minţii, angajament emoţional, interpretori, umanizare a cunoaşterii, semnificare.