EVALUAREA FORMATIVĂ – DEZIDERAT ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL UNIVERSITAR

Nina BÎRNAZ, Valeria SPÎNU Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

În ultimul timp au luat amploare cercetările cu referire la evaluarea formativă. Prezenţa constantă a evaluării formative în învăţământul universitar explică, fără îndoială, locul central al acesteia în procesul instructiv-educativ. Evaluarea formativă apare ca o strategie nouă în educaţia postmodernă, care permite studenţilor să-şi dezvolte competenţe pentru a deveni autonomi în învăţare. Evaluarea formativă prezintă valoare în învăţământul universitar, reieşind din caracterul ei de diagnoză, remediere şi corecţie a procesului de predare–învăţare. Fiind axată pe învăţare, evaluarea formativă este importantă în învăţământul universitar datorită feedback-ului reali- zat între profesori şi studenţi; în rezultat, evaluarea formativă reprezintă, pe de o parte, remedierea procesului didactic pentru atenuarea dificultăţilor întâmpinate de către studenţi şi, pe de altă parte, reglarea procesului de predare–învăţare. Evaluarea formativă în învăţământul universitar cuprinde în centrul său de interes câteva momente-cheie / strategii: precizarea metodologiei de evaluare formativă (stabilirea sistemului de sarcini didactice în context taxonomic / a între- bărilor pertinente obiectivelor de evaluare; adaptarea metodelor corespunzătoare activităţii de evaluare), monitorizarea lucrului individual al studenţilor, evaluarea reciprocă şi autoevaluarea, realizarea feedback-ului obiectiv-pozitiv. Calitatea evaluării în învăţământul universitar este determinată, într-o oarecare măsură, de dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în stabilirea unui sistem de strategii practic–aplicative în procesul de evaluare formativă, aceasta din urmă fiind un instrument util ce permite adaptarea şi reglarea procesului de predare–învăţare. Cuvinte-cheie: evaluare, evaluare formativă, autoevaluare, evaluare reciprocă, lucrul individual al studenţilor, feedback, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.