METODA ÎNVĂŢĂRII ÎN BAZĂ DE PROBLEMĂ – ELEMENT ESENŢIAL ÎN FORMAREA GÂNDIRII CRITICE A VIITORULUI SPECIALIST ÎN DOMENIUL SOCIOUMAN

Angela LISNIC, Maria PROCA * Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” * Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”

Rezumat

Scopul acestei lucrări rezidă în justificarea susţinerii şi efectivităţii metodei de învăţare în bază de problemă pentru formarea gândirii critice ca o competenţă esenţială a unui viitor specialist în sfera ştiinţelor socioumane. Ce reprezintă studiul în bază de problemă? El exprimă un mod de gândire şi acţiuni practice în procesul de însuşire a materialului de studiu. În această privinţă, învăţătorul renunţă să prezinte cunoştinţa ca un „product” şi se focusează pe modelul „cunoaşterii în desfăşurare”. Studiul în bază de problemă permite învăţarea prin descoperirea noilor cunoştinţe în condiţiile procesului personal de gândire. Înlocuind lectura informativă cu studiul activ, învăţătorul se focusează pe felul de gândire al studentului, încadrându-l în soluţionarea problemelor. Ele au rolul de stimulare a studentului pentru căutarea căilor şi instrumentelor de rezolvare a acestora, devenind în acest fel o nouă metodă de obţinere a cunoştinţe- lor. În general, problema este o incertitudine ce necesită a fi soluţionată. Metoda de studiu în bază de problemă presu- pune soluţionarea unui impas (a unei situaţii incerte) prin utilizarea cunoştinţelor studentului, derivate din acţiunile practice, perfecţionând astfel informaţia asimilată printr-o cale creativă. Această metodă permite să genereze cunoştinţe noi şi să descopere personalitatea viitorului specialist prin identificarea şi dezvoltarea abilităţilor lui. Cuvinte-cheie: învăţare bazată pe probleme, gândire critică, competenţe, învăţare activă.