CONSIDERAŢII PSIHOPEDAGOGICE ASUPRA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢARE

ASLA Ibrahim Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Învăţarea şcolară este o activitate planificată, un model de acţiune dinamică, un plan de acţiune, prin care se recon- struieşte şi se dezvoltă sistematic cunoştinţe, idei şi moduri care ne ajută să fundamentăm, să examinăm şi să validăm adevăruri. Este activitatea de organizare şi autoorganizare a experienţei, de construcţie şi reconstrucţie a personalităţii elevului, de formare şi autoformare a propriei individualităţi bio-psiho-socioculturale. La rândul ei, motivaţia este şi rămâne o problemă importantă atât pentru profesorul care se confruntă cu situaţii benefice, cât şi pentru elevul care este motivat să înveţe şi are resurse energetice şi obiective clare, întrucât este pus să găsească instrumentele şi contextele de menţinere şi de valorificare maximă, de transformare a ei într-o resursă permanentă de dezvoltare. Motivaţia are nu doar un caracter energizator sau activator asupra comportamentului, ci totodată şi unul de direcţionare a comportamentelor. Astfel, putem conchide că motivaţia dispune de două segmente importante: unul de energizare, iar celălalt vectorizant, de orientare a comportamentului spre realizarea unui anumit scop. În articolul de faţă este efectuală o analiză a paradigmelor ştiinţifice care încearcă explicarea unui fenomen atât de complex precum motivaţia pentru învăţare ca componentă primordială în obţinerea performanţelor şcolare. Cuvinte-cheie: motivaţie, optimum motivaţional, motiv, învăţare, elev, profesor, şcoală.