EDUCAȚIA PENTRU FRUMOS – PREMISĂ DEFINITORIE A EDUCAŢIEI ARTISTICE ÎN ȘCOLILE DE ARTE/MUZICĂ ȘI ARTE PLASTICE

Daniela COTOVIŢCAIA Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Rezumat

Prin intermediul artei, educaţia estetică formează şi dezvoltă o calitate psihică a individului, şi anume – receptivitatea generală, care constă în capacitatea de a fi sensibil la ceea ce se petrece în lumea în care trăieşte şi îşi desfăşoară activi- tatea, de a reţine şi reda în mod creativ multiplele aspecte ale acestei realităţi. Atât gustul, cât şi judecata estetică sunt determinate simultan de factorii individuali (structura bio-psihică, preferinţe, aspiraţii, opţiuni), precum şi de factorii sociali (influenţele mediului sociocultural, educaţia primită în şcoală şi în familie). Este importantă configurarea sistemului atitudinal, punctul final al unui proces complex, caracterizat printr-o desfăşurare secvenţială, cu următoarele etape: formarea sensibilităţii estetice; formarea gustului estetic; formarea judecăţii estetice cu pregnante elemente cognitive, alături de cele afective; formarea atitudinilor estetice care devin coordonate ale personalităţii, orientând individul spre lumea valorilor şi a frumosului. Valorificarea conceptuală a mediului artistic extracurricular va favoriza preocuparea propriului domeniu, în sensul în care acesta va asigura o continuitate productivă, prin urmărirea unei evoluţii şi succesiuni din perspectiva teleologică a procesului de afirmare independentă în corelarea proprie cu mediul artistic, pretutindeni existent. Cuvinte-cheie: învăţământ artistic, comunicare artistică, cultură artistic-estetică, învăţământ non-formal, educaţie extraşcolară.