STUDIUL SINDROMULUI LIPSEI SENSULUI VIEȚII ÎN PERIOADA PANDEMICĂ

Elena Aurel RAILEAN, Doina PAVALACHI Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „C. Stere”

Rezumat

Omul este o ființă socială și, respectiv, are nevoie de interacțiune și comunicare cu alte persoane. În perioada pande- miei COVID-19 au fost impuse un șir de restricții care se referă la autoizolare, distanțiere socială, învățare distanțată etc. Pe măsură ce restricțiile pandemice se mențin, pandemia cere tot mai multe „jertfe” psihologice și sociale, iar starea comportamentală a individului uman se înclină spre identificarea unor noi forme de incluziune socială. În acest articol analizăm răspunsurile a 39 de respondenți la un sondaj online realizat la începutul perioadei pandemice. Scopul sonda- jului a fost analiza specificului sindromului lipsei sensului vieții în perioada pandemică. Rezultatele sunt structurate și descrise în baza următorilor parametri: preponderența persoanelor entuziasmante și scop orientate; conștientizarea unici- tății și frumuseții vieții; rolul și locul disperării și frustrării în situația pandemică și managementul personalizat al situației pandemice. Concluzia studiului: adolescenții s-au adaptat rapid la situația pandemică și nu manifestă sindromul lipsei de sens în viață. Cercetările ulterioare vor cuprinde un număr mai mare de respondenți și o arie geografică mai extinsă. Cuvinte-cheie: fobie socială, pandemia COVID-19, motivație, gol existențial, sindromul lipsei de sens al vieții.