GELOZIA – TRAUMA PSIHOEMOȚIONALĂ CONTEMPORANĂ

Gabriela LEUȚANU, „Ion Creangă” State Pedagogical University, Chisinau

Rezumat

Apodictic, dezvoltarea personalității privind viitorul umanității este strâns legată de prezentul cognitiv, iar educația parentală a fost, este și va rămâne șansa unanim recunoscută spre evoluția unei națiuni, dar și pentru a crea o lume mai bună, scăderea ratei infracționalității, pentru un sistem de conviețuire civilizat și, de ce nu, pentru asigurarea unei stări generale de bunăstare, atât emoțională, cât și materială. Gelozia ca traumă de atașament este situată în cadrul larg al traumelor psihoemoționale. Se manifestă începând de la vârsta de 6 luni când copilul percepe îngrijitorul ca pe unicul potențator al propriei siguranțe vitale. Lipsa acestuia din perimetrul său, precum și absența atenției îngrijitoru lui asupra copilului îi creează acestuia din urmă emoții negative și reacționează în consecință. Manifestarea repetată a geloziei marchează o dezvoltare traumatică a personalității, manifestată accentuat în perioada de adult tânăr.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum9(189)2025_35