PSIHANALIZA ÎN PENITENCIAR: PROVOCĂRI ȘI PERSPECTIVE

Gabriela Loredana GAVRILAȘ, Universitatea de Stat din Moldova

Rezumat

Psihanaliza contemporană și-a extins sfera de aplicabilitate către spații neconvenționale, precum mediul penitenciar, necesitând o adaptare riguroasă la specificul acestuia. În acest context, intervenția psihanalitică se configurează mai adecvat sub forma consilierii psihanalitice decât a psihanalizei clasice, având în vedere constrângerile instituționale și particularitățile subiectivității deținuților. Literatura de specialitate subliniază importanța unui cadru terapeutic coerent, a empatiei și a unei alianțe capabile să tolereze proiecțiile agresive fără reacții defensive sau punitive. Transferul și contratransferul rămân elemente esențiale, iar conceptele dezvoltate de Claude Balier, precum cadrul triplu și modelul piramidal oferă repere structurante în lucrul cu deținuții. Totodată, noțiunile formulate de Donald Winnicott, precum „tendința antisocială” și „supraviețuirea obiectului”, contribuie la înțelegerea relației terapeutice în situații limită. Intervenția psihanalitică astfel adaptată permite accesul diferențiat la dinamici inconștiente
profunde, oferind un spațiu simbolic de elaborare și susținere a subiectului încarcerat.

DOI: https://doi.org/10.59295/sum9(189)2025_44